Babuinul galben
babuinul galben (Papio cynocephalus) este un babuin din familia Maimuțelor din Lumea Veche. Epitetul speciei înseamnă” cap de câine ” în greacă, datorită formei asemănătoare câinelui botului și capului. Babuinii galbeni au corpuri subțiri cu brațe și picioare lungi și păr brun-gălbui. Ele seamănă cu babuinul Chacma, dar sunt ceva mai mici și cu un bot mai puțin alungit. Fețele lor fără păr sunt negre, încadrate cu perciuni albe. Masculii pot crește până la aproximativ 84 cm, femelele până la aproximativ 60 cm. Au cozi lungi care cresc aproape la fel de lungi ca și corpul lor. Durata medie de viață a babuinului Galben în sălbăticie este de aproximativ 15-20 de ani; unii pot trăi până la 30 de ani.
| babuin Galben | |
|---|---|
 |
|
| Calls recorded in Ramis, Kenya | |
 Least Concern (IUCN 3.1) |
|
Scientific classification  |
|
| Kingdom: | Animalia |
| Phylum: | Chordata |
| Class: | Mammalia |
| Order: | Primates |
| Suborder: | Haplorhini |
| Infraorder: | Simiiformes |
| Family: | Cercopithecidae |
| Genus: | Papio |
| Species: |
P. cynocephalus
|
| Binomial name | |
| Papio cynocephalus
(Linnaeus, 1766)
|
|
 |
|
| distribuția babuinului galben | |
| sinonime | |
|
Simia cynocephalus Linnaeus, 1766 |
|
babuinii galbeni locuiesc în savane și păduri ușoare din estul Africii, din Kenya și Tanzania până în Zimbabwe și Botswana. Sunt diurne, terestre și trăiesc în grupuri sociale complexe, de gen mixt, de 8 până la 200 de indivizi pe trupă. Sunt omnivore, cu preferință pentru fructe; de asemenea, mănâncă alte plante, semințe, ierburi, bulbi, frunze, scoarță, flori și ciuperci, precum și viermi, larve, insecte, păianjeni, păsări, rozătoare și mamifere mici. Toate speciile de babuini sunt alimentatoare extrem de oportuniste și vor mânca practic orice mâncare pe care o pot găsi.
babuinii galbeni folosesc cel puțin zece vocalizări diferite pentru a comunica. Atunci când călătoresc în grup, bărbații vor conduce, femelele și tinerii rămân în siguranță în mijloc, iar bărbații mai puțin dominanți aduc spatele. Ierarhia unui grup de babuini este o problemă serioasă, iar unele subspecii au dezvoltat comportamente menite să evite confruntarea și represaliile. De exemplu, bărbații pot folosi sugarii ca un fel de „pașaport” sau scut pentru o abordare sigură față de un alt bărbat. Un bărbat va ridica copilul și îl va ține în sus în timp ce se apropie de celălalt bărbat. Această acțiune calmează adesea celălalt bărbat și permite primului bărbat să se apropie în siguranță.
babuinii sunt importanți în ecosistemul lor, servind nu numai ca hrană pentru prădătorii mai mari, ci și dispersând semințele în deșeurile lor și prin obiceiurile lor dezordonate de hrănire. Sunt, de asemenea, prădători eficienți ai animalelor mai mici și ai puilor lor, ținând sub control populațiile unor animale.
babuinii au reușit să umple o varietate de nișe ecologice, inclusiv locuri inospitaliere pentru alte animale, cum ar fi regiunile preluate de așezarea umană. Astfel, sunt unul dintre cele mai de succes primate africane și nu sunt enumerate ca fiind amenințate sau pe cale de dispariție. Cu toate acestea, aceleași adaptări comportamentale care le fac atât de reușite îi determină, de asemenea, să fie considerați dăunători de către oameni în multe zone. Raidurile asupra culturilor și animalelor fermierilor și alte astfel de intruziuni în așezările umane au făcut ca majoritatea speciilor de babuini să fie supuse multor proiecte organizate de exterminare. Cu toate acestea, pierderea continuă a habitatului forțează tot mai mulți babuini să migreze spre zone de așezare umană.
cele trei subspecii ale babuinului galben sunt:
- Papio cynocephalus cynocephalus (babuin tipic galben)
- Papio cynocephalus ibeanus (babuin Ibean)
- Papio Cynocephalus kindae (babuin Kinda)