calitatea și dimensiunea sacului de gălbenuș la pierderea timpurie a sarcinii
context: diferențierea exactă între sarcina normală și pierderea sarcinii la începutul gestației rămâne o provocare clinică.
obiective: pentru a determina dacă constatările cu ultrasunete ale dimensiunii și morfologiei sacului de gălbenuș sunt valoroase în raport cu pierderea sarcinii la șase până la zece săptămâni de gestație.
metode: ultrasonografia transvaginală a fost efectuată în 111 sarcini normale singleton, 25 de sarcini anembrionice și 18 avorturi ratate. Au fost măsurate diametrele medii ale sacului gestațional și ale sacului gălbenuș. A fost descrisă relația dintre sacii de gălbenuș și sacii gestaționali în sarcini normale. S-au înregistrat rezultatele cu ultrasunete ale sacilor de gălbenuș în cazurile de pierdere a sarcinii.
rezultate: în sarcinile normale cu bătăi cardiace embrionare, nu a fost detectat niciodată un sac de gălbenuș deformat sau absent. Apariția secvențială a sacului gălbenuș, a bătăilor inimii embrionare și a membranei amniotice a fost esențială pentru sarcina normală. Cel mai mare sac de gălbenuș la sarcini viabile a fost de 8,1 mm. Constatările în gestațiile anembrionice au inclus un sac de gălbenuș absent, un sac de gălbenuș de formă neregulată și un sac de gălbenuș relativ mare (> 95% limite superioare de încredere, în 11 cazuri). În cazurile de avort ratat cu bătăi de inimă embrionare existente anterior, constatările anormale au inclus un sac de gălbenuș relativ mare, regresiv progresiv, relativ mic și deformat (un sac de gălbenuș în formă neregulată, un punct ecogenic sau o bandă).
concluzie: un sac de gălbenuș foarte mare poate exista în timpul sarcinii normale. Când există bătăi de inimă embrionare, calitatea slabă și regresia timpurie a unui sac de gălbenuș sunt mai specifice decât dimensiunea mare a unui sac de gălbenuș în prezicerea pierderii sarcinii. Atunci când un embrion este nedetectabil, un sac de gălbenuș relativ mare, chiar și de formă normală, poate fi un indicator al avortului spontan.