Capitolul 1 – agenți de război biologic: istorie și relevanță modernă

Din cele mai vechi timpuri, utilizarea materialelor periculoase, a bacteriilor, a virușilor și a toxinelor ca arme în unele etape ale războiului a fost bine documentată. Acești agenți pot provoca un număr mare de cauzalități atât populației militare, cât și populației civile și sunt dificil de gestionat. Clorul a fost folosit pentru prima dată ca armă chimică în timpul Primului Război Mondial în 1915 de către forțele militare germane la Ypres, Belgia. Utilizarea militară a agenților de război chimici și biologici în timp de război a demonstrat nivelul lor de efect toxic asupra ființelor vii, adică duc la distrugere în masă, iar ocaziile în care acești agenți toxici au fost folosiți împotriva civililor de către teroriști au subliniat că acești agenți ar putea fi un pericol pentru întreaga comunitate mondială. Pregătirea împotriva agenților biologici a determinat cercetări despre tipul de boli cauzate de acestea, persoane instruite care pot aborda situația în momentul incidenței, instrumente de diagnostic mai bune și sisteme de sănătate publică îmbunătățite. Amenințarea care apare din cauza utilizării acestor agenți în război sau terorism poate fi diminuată cu accesibilitatea unor tehnologii de detectare mai bune. Acest capitol oferă informații despre istoria agenților de război biologic, clasificarea agenților de război biologic și, de asemenea, sistemele de detectare disponibile/în curs de dezvoltare pentru a le detecta.