compuși cu fluor de azot

compuși anorganici care conțin o legătură N—F, de exemplu, trifluorură de azot, NF3, tetrafluorohidrazină, N2F4, difluoramină, nf2h și fluorură de nitrosil, FNO. Compușii de fluor de azot sunt gaze incolore, cu miros caracteristic. Se descompun la încălzire în elemente individuale sau în trifluorură de azot și azot (cu excepția NF3 și FNO). Ele prezintă proprietăți puternice de oxidare. Anumiți compuși ai fluorului de azot reacționează cu compușii organici pentru a forma numeroase substanțe organice care conțin grupările —NF2 și —NONF. O caracteristică caracteristică a compușilor de fluor de azot este aceea că, la interacțiunea cu acizii Lewis puternici (a se vedeaacizi și baze), ele formează săruri cu cationii fluor-azot NF+4, N2F+3, N2F+4 și F2NO+.

trifluorura de azot, NF3, este un gaz, cu un punct de topire de – 208,5 inqc și un punct de fierbere de -129,1 inqc.capacitatea sa de oxidare se manifestă la temperaturi ridicate. Se transformă în tetrafluorohidrazină la temperaturi ridicate și în prezența cuprului, fierului, mercurului sau carbonului. Se obține prin electroliza bifluorurii de amoniu topit sau prin fluorurarea substanțelor care conțin azot. Se utilizează la prepararea tetrafluorohidrazinei.

Tetrafluorohidrazina, N2F4, este un gaz, cu un punct de topire de -161,5% C și un punct de fierbere de -74,2% C. tinde să disocieze: N2F4 % 2% F2. La 150 C și o presiune de 0,1 meganewton/m2 (1 kilogram-forță/cm2), gradul său de disociere este de 0,2. Disocierea N2F4 determină efectul său difluoraminant, care se manifestă, de exemplu, în combinație cu olefine:

Tetrafluorohidrazina se obține prin conversia trifluorurii de azot peste cărbune (metoda comercială), prin descompunerea NF2H sau prin oxidarea soluțiilor sale. Se utilizează în sinteza compușilor organici de difluoramină.

Difluoramina, NF2H, este un gaz cu un punct de topire de – 116 CTC și un punct de fierbere de – 23 CTC explodează la impact, în special în stare lichidă și solidă. Prezintă proprietăți amfoterice și în reacții acționează ca agent de difluoraminare. Se obține prin acțiunea acidului sulfuric pe difluoraminouree (un produs de fluorurare a ureei) sau pe difenilmetil difluoramină, sintetizată din n2f4 și clorură de trifenilmetil în prezența mercurului. Se utilizează pentru sinteza compușilor organici de difluoramină.