criterii actuale pentru stabilirea carcinogenilor umani

Mai multe agenții naționale și internaționale de sănătate din întreaga lume au stabilit programe de identificare a carcinogenilor cu scopul de a identifica agenții și expunerile care contribuie la povara globală a cancerului. Aceste programe au multe caracteristici comune. Programul IARC este descris în detaliu, cu accent pe modul în care evaluările pot fi modificate prin date mecaniciste. Recent, mai multe programe s-au extins pe îndrumarea pe care o oferă în evaluarea datelor mecaniciste. Cel mai cuprinzător exemplu este proiectul recent de orientări finale ale EPA pentru evaluarea riscurilor cancerigene. Cu toate acestea, în toate programele, rolul principal al informațiilor mecaniciste a fost acela de a susține rezultatele pozitive observate în studiile epidemiologice sau de a reduce relevanța rezultatelor pozitive observate în biotestele experimentale pe animale. Se propune o paradigmă alternativă pentru identificarea carcinogenului, una în care studiile mecaniciste au un rol central, mai degrabă decât unul de susținere. Conform acestei paradigme, agenții potențial cancerigeni ar fi identificați prin (1) Identificarea evenimentelor și proceselor precursoare cheie implicate în cancerul uman și (2) testarea pentru a vedea dacă un agent poate afecta aceste evenimente și procese. Sub această paradigmă, care este în concordanță cu o viziune multi-factorială a carcinogenezei, ar putea fi posibilă identificarea substanțelor cancerigene numai prin înțelegerea mecanicistă, fără a aștepta studii epidemiologice sau bioteste de carcinogeneză de 2 ani la șobolani și șoareci. Această paradigmă pune întrebarea: „Ce este un cancerigen uman? Este un agent pe care îl observăm pentru a induce tumori sau, mai general, un agent cu un rol clar în dezvoltarea tumorii?”