fibrele musculare tonice lente și inervația lor potențială la broască țestoasă, Pseudemys (Trachemys) scripta elegans

este furnizată o descriere a raportului dintre fibrele tonice lente vs.fibrele lente și rapide pentru cinci mușchi la broasca țestoasă adultă, Pseudemys (Trachemys) scripta elegans. De asemenea, sunt furnizate aria secțiunii transversale a fiecărui tip de fibră și o estimare a suprafeței secțiunii transversale relative (ponderate) ocupate de diferitele tipuri de fibre. Doi mușchi ai membrelor posterioare (flexor digitorum longus, FDL; gastrocnemius extern, EG) au fost selectați pe baza adecvării lor pentru studiile viitoare ale unității motorii. Trei mușchi ai gâtului (al patrulea cap al testo-cervicis, TeC4; al patrulea cap al retrahens capitus collique, RCCQ4; transversalis cervicis, TrC) au fost aleși pentru capacitatea lor oxidativă în scădere progresivă. Secțiunile seriale au fost colorate pentru miozină adenozin trifosfatază (ATPază), NADH-diaforază și alfa-glicerofosfat dehidrogenază (alfa-GPDH). Clasificarea convențională de tip fibră a fost apoi efectuată folosind markeri indirecți pentru viteza de contracție și metabolismul oxidativ (aerob) vs.glicolitic (anaerob): adică oxidativ lent (deci, inclusiv fibrele cu mișcare lentă și, eventual, cu tonifiere lentă), rapid-tic, oxidativ-glicolitic (ceață) și fibre glicolitice cu mișcare rapidă (Fg). Fibrele tonice lente din clasa SO au fost apoi dezvăluite prin direcționarea anticorpului monoclonal, ALD-58 (ridicat împotriva lanțului greu de miozină cu fibre tonice lente de pui anterior latissimus dorsi), către secțiuni transversale musculare suplimentare. Toți cei cinci mușchi testați conțineau cele patru tipuri de fibre, fibrele colorate cu ATPază incluzând atât fibre tonice lente, cât și fibre cu mișcare lentă. Distribuțiile extreme ale fibrelor SO au fost în TRC predominant glicolitic vs. mușchiul TeC4 predominant oxidativ (TrC-SO, 9%; ceață, 20%; Fg, 71% vs.TeC4-SO, 58%: ceață, 16%; Fg, 25%). Peste cei cinci mușchi, prevalența relativă a fibrelor tonice lente (4-47%) a fost paralelă cu cea a fibrelor SO (9-58%). TeC4 a avut cea mai mare prevalență a fibrelor tonice lente (47%). Mușchii testați au prezentat grade diferite de concentrație regională a fiecărui tip de fibre, distribuția fibrelor tonice lente fiind paralelă cu cea a fibrelor SO. În cele cinci mușchi de testare, zona secțiunii transversale a fibrelor a fost de obicei clasată Fg > ceață > deci, și Slow-twitch întotdeauna > slow-tonic. În ceea ce privește aria secțiunii transversale ponderate, care oferă o măsură cu granulație grosieră a contribuției potențiale a fiecărui tip de fibră la forța musculară întreagă, toți cei cinci mușchi au prezentat o contribuție FG mai mare și o contribuție SO mai mică la aria secțiunii transversale decât sugerată de prevalența lor corespunzătoare de tip fibră. Acesta a fost și cazul fibrelor slow-twitch vs.slow-tonic. Concluzionăm că fibrele tonice lente sunt răspândite în mușchiul broaștei țestoase. Dovezile ponderate ale ariei secțiunii transversale au sugerat, totuși, că contribuția lor la generarea forței este minoră, cu excepția mușchilor extrem de oxidanți, cu un rol funcțional special, cum ar fi TeC4. Se discută despre: 1) relația dintre rezultatele actuale și lucrările anterioare asupra mușchilor omologi ai gâtului și membrelor posterioare la alte specii nonmammale și 2) inervația motoneuronală potențială a fibrelor tonice lente în mușchii membrelor posterioare ale broaștei țestoase.