Fizică. Rev. 163, 1315 (1967)-emisia de particule alfa în timpul fisiunii nucleare la energii de excitație Moderate

protonii, deuteronii și ionii de heliu de diferite energii de până la 42 MeV au fost utilizați pentru a induce fisiunea în ținte subțiri de Th232, U235, U238 și NP237. emisia de particule în timpul fisiunii a fost detectată de un sistem de detectoare în stare solidă cuplat la un sistem de analiză a înălțimii pulsului cu coincidență. particulele de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule de particule. S-a constatat că probabilitatea emisiei de centi în timpul fisiunii este insensibilă la energia de excitație pe intervalul energetic de la aproximativ 5 la 38 MeV pentru o varietate de nuclee grele de la toriu la plutoniu. Există o sugestie că emisia de particule de la XV este fracțional mai probabilă pentru fisiunea spontană decât pentru fisiunea acelorași nuclee excitate la energii de 5 MeV. a fost depistată emisia de particule în fisiunea At213 (Bi209+42 MeV, la fel ca și cea a unui nuclid tipic de toriu sau uraniu, probabilitatea de fisiune însoțită de un factor de emisie de particule în cauză fiind de aproximativ 13. S-a căutat un posibil efect al momentului unghiular asupra probabilității de emisie a centimetrului în timpul fisiunii prin formarea Pu239 în două moduri diferite, energia de excitație fiind aceeași, dar impulsul unghiular fiind diferit. Nu s-a observat niciun efect semnificativ. Aici s-a observat o corelație între energia particulelor de la cel de-al zecelea și claritatea distribuției lor unghiulare în raport cu fragmentele de fisiune, care au fost observate la energii mai mici, pentru a se menține și la energii de excitație mai mari. Într-un experiment pentru a determina dacă există o corelație între probabilitatea emisiei de particule de la suta și raportul de masă al celor două fragmente grele de fisiune, există o sugestie că fragmentele aproape simetrice au o probabilitate puțin mai mică de a emite o particulă de la suta decât fragmentele grele asimetrice, deși efectul nu este foarte pronunțat.

• primit la 19 iunie 1967

DOI:https://doi.org/10.1103/PhysRev.163.1315