publicarea de ziare

Europa medievală

în Europa, impulsul pentru publicarea regulată a știrilor a lipsit timp de câteva secole după destrămarea Imperiului Roman. Creșterea producției de cărți și broșuri făcute posibile prin invenția și dezvoltarea ulterioară a tipăririi tipografice în secolele 15 și 16 nu a inclus niciun ziar, definit în mod corespunzător. Cea mai apropiată formă a fost foaia de știri, care nu a fost tipărită, ci scrisă de mână de cărturarii oficiali și citită cu voce tare de strigătorii orașului. Știri a fost, de asemenea, cuprinse în newsbook, sau pamflet de știri, care a înflorit în secolul al 16-lea ca un mijloc de diseminare a informațiilor cu privire la anumite subiecte de interes. Un astfel de pamflet, tipărit în Anglia de Richard Fawkes și datat în septembrie 1513, a fost o descriere a bătăliei de la Flodden Field. Intitulat Trew Encountre, acest pamflet cu patru frunze a dat o relatare a martorilor oculari despre bătălie împreună cu o listă a eroilor englezi implicați. Până în ultimul deceniu al secolului al 15-lea, publicarea de cărți de știri se desfășura la mai mult de 20 pe an numai în Anglia, potrivindu-se cu o aprovizionare regulată pe Continent. Autorii și tipografii au scăpat de cenzura sau pedepsele oficiale rămânând anonimi sau cultivând o anumită obscuritate, deoarece a durat mult timp până când broșurile au ajuns în atenția autorităților. În orice caz, subiectele alese cel mai frecvent pentru acoperire—scandaluri, fapte de eroism sau evenimente minunate—erau în principal nepolitice și nu puteau fi considerate o amenințare pentru cei puternici. Guvernele din diferite țări erau deja în avangarda publicării de știri în scopuri propagandistice. Republica venețiană a stabilit un precedent prin perceperea unei taxe de admitere a unei gazete (aproximativ trei sferturi dintr-un penny) la citirile publice ale ultimelor știri referitoare la războiul cu Imperiul Otoman (1563), recunoscând astfel o cerere comercială de știri, chiar și din partea analfabeților. Termenul gazetă urma să devină obișnuit printre ziarele ulterioare vândute comercial. Un alt titlu popular urma să fie Mercur (numele Roman pentru mesagerul zeilor). Mercurius Gallobelgicus (1588-1638) a fost printre cele mai vechi dintr-o serie de rezumate periodice ale știrilor care au început să apară în Europa la sfârșitul secolului al 16-lea. Nume de ziare precum Mercury, Herald și Express au fost întotdeauna populare, sugerând imediatitatea sau prospețimea materiei de lectură. Alte nume, cum ar fi observator, gardian, Standard și Argus (în mitologia greacă, o figură cu mulți ochi, deci un observator vigilent), subliniază rolul social jucat de ziare într-o societate democratică.