Recenzieboala renală cronică și insuficiența cardiacă–legătura strânsă bidirecțională și obiectivul terapeutic comun

boala renală cronică (CKD) este frecventă, iar prevalența estimată este de aproximativ 9-13% în populația adultă generală. CKD este definită de prezența leziunilor renale sau de scăderea ratei de filtrare glomerulară. Persoanele cu CKD au o probabilitate mult mai mare de deces cardiovascular decât progresia bolii renale în stadiul final. Insuficiența cardiacă (HF) este un sindrom clinic complex care poate rezulta din orice tulburare cardiacă structurală sau funcțională, iar prevalența este raportată a fi de 2-3% în populația generală. Prognosticul pacienților cu HF este încă slab, în ciuda progreselor recente în tratamentul HF. Ambele boli sunt probleme majore și în creștere de sănătate publică, deoarece îmbătrânirea populației contribuie la creșterea incidenței acestor boli. Mai mult de 40% dintre pacienții cu HF au CKD, iar relația strânsă dintre CKD și HF le agravează prognozele. Toți medicii trebuie să evalueze funcția renală utilizând rata estimată de filtrare glomerulară calculată prin noua ecuație Japoneză la pacienții cu HF. Evaluarea corectă a fiziopatologiei între cele două boli și intervenția adecvată sunt necesare pentru îmbunătățirea prognosticului pacienților cu boli.