Căsătoria de drept comun este în viață și bine în Districtul Columbia

Dacă doriți să obțineți „înhămat” în Districtul Columbia, nu trebuie să obțineți o licență de căsătorie sau să schimbați jurămintele în timpul unei ceremonii religioase sau civile pentru a face acest lucru!

în conformitate cu jurisprudența în Districtul Columbia, în scopul de a stabili o căsătorie de drept comun următoarele cerințe trebuie să fie îndeplinite de către două persoane capabile din punct de vedere: un acord reciproc, în timpul prezent, pentru a intra într-o stare de căsătorie; și desăvârșirea acordului lor prin conviețuirea ca soț și soție. (Fidelitatea Statelor Unite & Guaranty Co. V. Britton, 269 F. 2D 249, 251 (1959)) „deși nu există o formulă stabilită necesară pentru Acord, schimbul de cuvinte trebuie să fie” inevitabil și fără ambiguitate ” că s-a încheiat un acord pentru a deveni soț și soție din momentul consimțământului reciproc.”(Coates v. Watts, 622 A.2d 25, 27 (1993)) contrar credinței populare, nu există nicio cerință ca părțile să locuiască împreună pentru o anumită perioadă de timp pentru a stabili o căsătorie de drept comun.Districtul Columbia este unul dintre puținele state care încă autorizează indivizii să stabilească o căsătorie de drept comun. În timp ce Legea din Maryland nu autorizează două persoane să stabilească o căsătorie de „drept comun” în cadrul statului, instanțele din Maryland susțin căsătoriile care au fost încheiate în mod valabil în conformitate cu legea altui stat. Drept urmare, o persoană care dorește să obțină un divorț în Maryland a cărei căsătorie a fost stabilită pe baza constructelor căsătoriei de drept comun în Districtul Columbia sau în altă parte, trebuie să demonstreze că căsătoria lor a fost încheiată în mod valabil în conformitate cu legea în care a fost încheiată căsătoria– la fel cum trebuie să facă persoanele căsătorite prin ceremonie religioasă sau civilă.

ce dovadă este necesară pentru a stabili o căsătorie de drept comun? În conformitate cu D. C. Legea, o căsătorie de drept comun poate fi dovedită fie prin dovezi directe, fie circumstanțiale, dar cea mai bună dovadă și, eventual, cea mai preferată, este mărturia fiecăreia dintre părți. (Marcus v. Director, 548 F. 2D 1044, 1048-49 (1976)) judecătorul va determina credibilitatea fiecărei părți și ce pondere ar trebui acordată mărturiei lor. (Id.) „Susținătorul căsătoriei trebuie să dovedească, printr-o preponderență a dovezilor, că a existat o căsătorie de drept comun. Ei trebuie să arate că părțile au conviețuit ca soț și soție, în urma unui acord reciproc expres, care trebuie să fie cuvinte ale timpului prezent.”(Bansda v. Wheeler, 995 A. 2D 189 (D. C. 2010))