Capitolul trei tipuri de lubrifianți și compozițiile lor

Acest capitol discută tipurile de lubrifianți și compozițiile lor. Gazele sunt utilizate ca lubrifianți în lagărele lubrifiate cu gaz care funcționează în regimuri aerodinamice (la viteze mari—10.000 până la 600.000 r.p.m.) sau aerostatice la temperaturi cuprinse între 15 și 800 unktc sau mai mult, unde lubrifianții lichizi s-ar îngheța sau descompune, în medii ostile (de exemplu, radiații), unde există pericol de contaminare și alte situații dificile sau neobișnuite. Avantajele lubrifierii cu gaz includ-vâscozitățile scăzute ale gazelor care cresc odată cu temperatura, pierderea de presiune scăzută, coeficienții scăzuți de frecare, generarea de căldură prin frecare mică, absența punctelor fierbinți locale, omniprezența lubrifianților pe suprafețe și absența problemelor de etanșare, înfundare și contaminare. Majoritatea lubrifianților sunt lichide. Ele pot fi clasificate în funcție de originea lor în două grupe: (1) uleiuri minerale derivate din petrol (majoritatea) și (2) uleiuri sintetice. Lubrifianții lubrifianți sau lubrifianții din plastic sunt sisteme coloidale (dispersii), mai ales geluri, rareori soli, în care faza dispersivă (continuă) este formată din ulei lubrifiant, iar faza dispersată (îngroșător) este un solid anizotrop care pătrunde în faza lichidă, astfel încât gelul produs dobândește proprietăți caracteristice stării plastice (solide). Din punct de vedere macroscopic, lubrifiantul poate avea o consistență asemănătoare untului sau poate fi fibros, spongios sau, rareori, granulat.