cost de rentabilitate al clonării în îmbunătățirea genetică a bovinelor de lapte

au fost comparate douăsprezece modele diferite pentru scheme alternative de testare a descendenților bazate pe câștiguri genetice și economice. Primele 10 alternative au fost considerate a fi scheme de testare a descendenților care funcționează în mod optim. Alternativele 1 la 5 considerate următoarele combinații de tehnologii: 1) inseminarea artificială, 2) inseminarea artificială cu material seminal sexat, 3) inseminarea artificială cu transfer de embrioni, 4) inseminarea artificială și transferul de embrioni cu câțiva tauri ca sires și 5) inseminarea artificială, transferul de embrioni și, respectiv, materialul seminal sexat cu câțiva tauri. Alternative 6 la 12 considerate Clonarea de la baraje. Alternativele 11 și 12 au considerat o schemă regulată de testare a descendenților care a avut câștiguri de selecție (intensitate x precizie x abatere standard genetică) de 890, 300, 600 și, respectiv, 89 kg pentru cele patru căi. Sumele intervalelor de generare ale celor patru căi au fost de 19 ani pentru primele 8 alternative și, respectiv, 19,5, 22, 29 și 29,5 ani pentru alternativele de la 9 la 12. Ratele de creștere genetică a producției de lapte pentru alternativele 1 până la 5 au fost de 257, 281, 316, 327 și, respectiv, 340 kg/an. Rata de câștig pentru alte alternative a crescut odată cu creșterea numărului de clone. Utilizarea a trei înregistrări pe clonă a crescut atât precizia, cât și intervalul de generare a unei căi. Clonarea a fost extrem de benefică pentru schemele de testare a descendenților cu intensitate mai mică și precizie a selecției. Câștigul economic redus (cost de rentabilitate) pe clonă a fost cel mai mare (84 USD) la nivelurile actuale de selecție folosind material seminal sexat și trei înregistrări pe clonele barajului. Costul total asociat cu clonarea trebuie să fie sub 84 USD pentru ca clonarea să fie o opțiune viabilă din punct de vedere economic.